Unde ai rămas tu,copile?Pe unde te-ai pierdut?Cand ai mai încetat să visezi,cand ai mai încetat să speri?Cand ai mai încetat să te joci?Pe unde te-ai ascuns în suflet?Te-ai facut mic,atât de mic încât am uitat ca ai existat vreodată..
Unde ti-e zâmbetul acela sincer si gălăgios,unde sunt țipetele si urletele de fericire care astăzi s-au transformat în suspine si lacrimi,unde este inima aceea plină de iubire?Unde ai lăsat-o,cui i-ai dat-o,unde a dispărut iubirea aceea pură?
Unde sunt copile dorințele puse în ajunul Crăciunului și scrisoarea moșului?Unde au rămas copile zilele pierdute prin jocuri si bătăi prin zăpadă,unde sunt copile zilele acelea fericite în care găseai cadourile sub brad? Unde sunt copile nopțile acelea în care visai si te uitai la stele crezând că de.acolo te vede Dumnezeu,cand ai încetat să crezi în El?Cand ai încetat să te rogi cu mânuțele tale mici si lacrimile din obraji?Cand ai încetat sa-ti pui dorințe la stele cazatoare?
Cand ai încetat să crezi în povești cu printi si printese,în iubirea adevărată,cand ai încetat să te uiți la desene?
Toate astea au incetat cand ai crescut,si te-ai pierdut,undeva,pe drum..Si ce ti-au rămas?Doar amintirile,amintirile acelor ani de copilărie,cine nu ar da sa se mai întoarcă să-și vadă o zi din copilăria,doar una!
