Azi,trăiesc si atât,nu-mi mai pasa de ceea ce va veni si nici de ce.a fost,azi sunt aici si atât,știu ca durerea se va întoarce candva..
M.ati rănit pentru ultima data,dragilor,ați răsucit cuțitul in rană de fiecare data cand ați avut ocazia,ati lăsat in urma voastră doar durere si scrum,durere care astăzi s.a transformat in putere,am ridicat ziduri in jurul meu,ca oricine va veni,sa fiw îndeajuns de capabil sa le sară.
Am învățat ca unde lipsa nu se simte,nici prezența nu contează..Am dat atât de multe șanse irosite pe niste persoane care vor sa te vadă tarandu-te la pamant fara nimic,niste persoane care te vad murind de sete si varsa toată apa din pahar chiar in fata ta,niste persoane care fac rau intenționat si apoi revin ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cand esti bun cu oamenii se strică de atâta căldură..sunt buni,joacă bine in piesa lor,iti prind firul,apoi dau cu tine de pamant..dar acești oameni cum vin asa si vor pleca de repede..rănile se vindecă dar rămân urme,si ce mai rămâne in urma..o răceală si indiferența in sufletul meu naiv care mai are multe de învățat..Si ma întreb uneori,cum pot unii sa joace atât de bine,sau poate ca nu ma regăsesc eu printre ei.
De fiecare data cand am spus ce simt am cazut,de fiecare data cand nu mi-a păsat,s-au întors..
Greseala mea ca am avut așteptări prea mari de la persoane care nu stiu ce înseamnă prietenie,iubire,afecțiune,acestea sunt doar vorbe pentru ei,niste vorbe goale si lipsite de orice profunzime..Dar oamenii aceștia cand ai plecat au reușit sa ma schimbe si sa ia părți din mine odată cu ei,simt ca m-am regăsit dar totuși nu stiu cine sunt,simt ca.mi lipsește ceva,dar nu știu ce,nici tristețe,nici lacrimi nu mai am.
