Doar lacrimi..

Doar lacrimile mi-au mai ramas,doar durerea mai ma întreabă cum sunt,chiar daca m-am împăcat cu ea,doar suspin si dor ai lăsat in urma ta,mi-ai dat in dar un an de suferință,tristețe,disperare,dezamăgire,minciună,mi-ai spus sa merg mai departe,asta încerc sa fac,sa culeg bucățile din mine împrăștiate cine stie pe unde,fiecare citat despre iubire ma facea sa vibrez,iar fiecare citat de suferință ma facea sa lacrimez..ai reusit sa trezesti in mine emotii,sentimente profunde,ai reusit sa.mi scoți toate gandurile si sa.ti spun ce simt si ce gandesc,ai facut cumva să-ți dau ce.i mai bun din mine,iar apoi m-ai abandonat,mi-ai hrănit sufletul cu iluzii si apoi le.ai spulberat,si odata cu ele,si sufletul meu a înghețat..nu mai pot oferi iubire unui om care poate merita din cauza lui,care m.a ranit,din cauza ca si el a fost ranit la randul lui,cea mai profunda durere si palma care ti-o poate da viata este o inima rănită si abandonul...acum vine schimbarea,vin lecțiile si testele pentru ce ai invatat de la viata,toate experientele acumulate in viata vin de undeva,de la prima dezamăgire,de la primele lacrimi,de la primul zâmbet din suflet si lacrimi de bucurie..M.ai ranit,doar pentru ca ai fost rănit,dar aceeași dragoste nu vine de doua ori..Pana la urma n-am pierdut nimic,tu ai pierdut...

De la capăt..

Azi este ziua cand o iau de la capăt,este ziua in care zâmbesc din nou,este ziua in care in care mintea a facut pace cu sufletul meu,este ziua in care am realizat ca fericirea nu vine din exterior.Azi am realizat cat valorez in ochii celor care nu ar da nici 2 bani pe sentimentele mele,azi am realizat cat de mult poate  sa ma schimbe o persoana care nu am nimic in comun.Azi este ziua ce.am așteptat-o de mult timp,ziua in care m-am impacat cu durerea si a dispărut,ziua in care mi-am recuperat sufletul din ruine.

Se spune sa sufletul trece prin anotimpuri,iar in sufletul meu primavara se simte mai mult ca oricand,ziua in care sufletul meu vibrează pe coardele fericirii,azi este ziua cand pomii inmuguresc si vestesc primavara..In viata mea nu este doar un anotimp,ci si bucuria renasterii..Asa cum frunzele cad toamna si se desprind de copaci pentru ca asa a sosit timpul asa si in viata omului,cand soseste timpul sa se elibereze de oamenii care vor sa se desprindă de el..Adesea,unii oameni intra in sufletul nostru si lasa o iarna si o inima înghețata,care cu greu vine altcineva sa o topească,sunt clipe in care mi-aș fi dorit sa nu fi cunoscut anumiti oameni deloc,dar ei vin pentru a ne da o lecție,isi spun povestea,apoi pleaca..ajung sa ne schimbe,sa ne deschidă ochii si sufletul,iar apoi să-l abandoneze,să-l lasa sa cada prin ruine,sunt oameni care ne aduc zâmbetul pe buze si oameni pentru care varsam lacrimi amare,sunt oameni care nu te înțeleg nici atunci cand vorbești si oameni care înțeleg fara sa spui un cuvânt!Lumea nu este un loc frumos pe care mi-l imaginam ca toți oamenii sunt la fel ca mine..

"Câteodată minții tale,ii trebuie mai mult timp sa accepte ceea ce inima ta stie deja"