Reusim sa ne inchidem sufletele...

Reusim sa ne inchidem sufletele,reusim sa ne prefacem cu zambetul pe buze,am ajuns la aceasta performanta de am fi parca intr-o piesa de teatru,de parca singura noastra speranta este sa mimam fericirea fata de alti oameni care vad viata intr-un alt fel decat il vedem noi.
Pe noi durerea a reusit sa isi puna amprenta.Lumea se indreapta catre viitor,dar noi?Noi am ramas aici,undeva pierduti prin trecut,pierduti prin lumea noastra simpla,lumea noastra in nunate de gri.
Pe noi noi durerea a reusit sa ne schimbe,a reusit sa ne faca sufletul sa nu mai zambeasca,a reusit sa ne atarne sufletul de niste greutati nemarginite,a reusit sa ne inconjoare lumea de intuneric,a reusit sa ne faca sa credem ca nu mai exista nimic bun pe aceasta lume.
Cateodata as vrea sa adorm si sa nu mai ma trezesc niciodata,ca nu ma asteapta nimic aici,am ajuns sa imi masor viata prin lacrimi,am ajuns sa nu ma mai recunosc,am inteles cat de mult voi suferi timpul nu va sta niciodata in loc.
Am inteles ca nu trebuie sa traim,ci sa supravietuim,am inteles ca oricat ar vorbi un om in speranta de a schimba ceva,nu va putea reusi,nu va putea reusi pentru-ca nimeni nu-l asculta.
Am inceput sa ne mintim prietenii si familia ca suntem fericiti si impliniti dar Dumnezeu vede ce se intampla in sufletele noastre,vede cum ne amagim in fiecare zi..

Parintii...

Si Dumnezeu a vrut ca omul sa nu fie singur in aceasta lume,si a dat in dar doi ingeri,doi ingeri sa ne calauzeasca in aceasta viata,parintii nostri!Sufletele de care suntem cei mai apropiati,tot ce noi suntem azi se datoreaza lor!Chiar daca uneori i-am dezamagit,ei au fost acolo langa noi,intotdeauna,ne-au sustinut si ne-au incurajat pana in ultimul timp.Atunci cand noi suferim ei sufera mai mult ca noi,parintii sunt cei mai buni prieteni,ei nu se vor indoi de noi,ei vor fi acolo pentru noi.
Nu mai va jigniti parintii,ei sunt cel mai de pret dar lasat de Dumnezeu,va veni o zi cand ei nu vor mai fi in aceasta lume,si veti plange pentru inca o imbratisare de-a lor,veti plange pentru ca ei nu vor mai fi acolo pentru voi.Nu merita!Timpul e prea scurt ca sa nu ii facem fericiti!!

O stea

Una dintre bucuriile vietii este vederea...
Putem vedea frumusetea pe care Creatorul ne-a dat-o in dar..
Undeva in orizont imi vad steaua pe care eu ales-o,o vad cum straluceste pe cerul noptii,o vad cum inca palpaie,sau poate s-a stins de mult..
Se spune ca,la moarte,sufletul se muta intr-o stea.
Stiu ca steaua mea m-a urmarit,m-a urmarit in tot acest timp,mi-a vazut clipele de fericire dar si noptile de tristete,m-a vazut cum ma transform dintr-un copil fericit intr-un om lipsit de speranta..

Tot o sa te caut...

Tot o sa te caut,in mintea mea,in sufletul meu,in viata mea,in aceasta lume...
Poate si tu ma cauti,sau poate povestea noastra s-a terminat,sau poate sufletul meu se agata de tine,poate sufletul meu s-a pierdut prin preajma ta..
Refuz sa cred ca te-am pierdut,refuz sa cred ca tu n-ai simtit nimic,ma intreb uneori de ce a trebuit sa te intalnesc,de ce simt o pierdere asa de mare?De ce nu pot uita daca n-a fost nimic?
Stii,ti-am vazut sufletul intr-o stea,stralucea atat de tare incat atunci cand a stralucit pentru ultima data,ceva s-a stins in mine.
Si as vrea uneori sa te strig,poate ma auzi,poate imi auzi gandurile,poate ai vedea cum sufletul meu plange,poate ai vedea cat de mult te-am iubit...
Cine stie...poate ea merita mai mult ca mine..
Dar sa stii ca te-am iertat,dar in acelasi timp m-ai si pierdut.Poate intr-o zi o sa ma vindec,o sa ma vindec de tine,de umbra ta,de amintirea ta,o sa ma vindec de tot ce ai insemnat tu,si poate intr-o zi o voi lua de la capat,intr-o zi voi zambi iar.

Sensul vietii...

Poate ca am vrut sa gasesc un sens vietii,poate ca am vrut sa aflu de ce nu mai simt nimic,poate ca am vrut sa aflu cum durerea poate schimba atat de mult un om,cum timpul se scurge  prin fiinta noastra iar noi uitam sa traim cu adevarat,uitam ca poate viata are un sens,dar nu-l gasim si ne agatam de iluzii moarte si trairi din trecut crezand ca timpul nu ne va mai aduce bucuria de altadata.Ne cufundam atat de mult in intuneric incat trezirea de dimineata a devenit un blestem si nu o binecuvantare.Simtim cum viata noastra se agata de ceva imposibil..Simtim cum suntem tradati de propria viata..Cum lumea din jurul nostru a devenit un iad pentru noi..Cum trebuie sa zambim fals persoanelor apropiate dar noi murim pe interior..
Eu stiam ca se moare o singura data,dar am aflat intre timp ca se poate muri de mai multe ori..''oricum ti-ar sta trupul sufleul este in genunghi''..oricat de frumos este trandafirul si oricat de frumos ar mirosi tot te va intepa.
Oricat de frumos ai visa,tot te vei trezi intr-o dimineata fara ele..Tot te vei trezi intr-o dimineata cu sufletul furat de sperante,iluzii,bucurii moarte..
Si stai asa,degeaba ascultand muzica,adancindu-te intr-un intuneric crezand ca vei vedea lumina,crezand ca durerea ta va disparea,dar ea este tot acolo prezenta..punand stapanire pe tine,pe visele tale..
Cand eram mica,imi placeau povestile despre zane nemuritoare care salasuiesc pe malurile apelor si credeam ca daca ma duc la ele ma vor face si pe mine nemuritoare,credeam din suflet ca povestile sunt adevarate,credeam ca exista numai bunatate,credeam ca orice este posibil in micul meu univers al tuturor posibilitatilor..de ce nu mai putem fi ca atunci?De ce nu mai putem visa?De ce universul nostru se inchide la prima dezamagire,de ce unii nu-si mai pot reveni,de unii nu se mai pot recunoaste si simt cum timpul i-a schimbat in rau..

Mi-ar fi placut..

Mi-ar fi placut sa fiu altfel in trecut...
Mi-ar fi placut sa ajut cat mai multi oameni,sa spulber cu un suras durerea de pe chipul lor.
Mi-ar fi placut ca viata sa fie si despre altceva,nu numai despre bani,egoism,inselare,sperante false..
Mi-ar fi placut ca oamenii sa fie sinceri si sa se bucure din suflet pentru realizarile noastre,mi-ar fi placut ca oamenii sa fie oameni...
Mi-ar fi placut ca bucuria de a darui sa existe in fiecare.
Mi-ar fi placut sa existe intlegere.
Mi-ar fi placut ca oamenii sa iubeasca sincer si sa nu ''calce pe cadavre'' pentru propria bunastare..
Mi-ar fi placut ca lumea sa fie altfel!

Cerul...

Imensa intindere care-ti cuprinde sufetul de liniste si pace..Uneori ai vrea sa ramai acolo si sa asculti cum noaptea iti vorbeste..
Frumusetea cerului nu poate fi explicata in cuvinte,atunci cand privesti cerul iti imaginezi cat de mic esti in vastul Univers,cat de neinsemnat esti.
Adesea priveam cerul...si cand vedeam dara luminoasa a unei stele imi puneam o dorinta,dorinta sufletului meu,o dorinta ce capata forme in lumina cerului...
Atunci cand Universul se bucura pentru tine,simti cum primesti un mesaj pozitiv din partea lui,simti cum iti vibreaza sufletul in ecourile Universului,simti cum viata te imbratiseaza,simti cum viata ta se agata de ceva,de CER...

Iubire moarta

Si m-am trezit,mi-am dat seama ca m-am trezit prea tarziu la realitate,mi-am dat seama ca toate eforturile de a te tine aproape de mine au fost in van,mi-am dat seama ca dragoste cu sila nu se poate.
Si m-am trezit in sufletul meu cu o mare de lacrimi,cu o tristete nemarginita,ca o scrisoare trimisa catre Univers si neprimind niciodata raspunsul.Cu inima zdobita si sufletul imprastiat.Cu mii de intrebari fara raspuns,cred ca mi-e dat sa te port in suflet.Ai fost un vis,cel mai frumos vis,cele mai frumoase emotii pe care le-am impartasit cu tine s-au pierdut in trecut.In trecut te gasesc,te gasesc in amintirile mele,acolo inca esti cu mine.Sa stii ca noptile au devenit mai grele fara tine,noaptea e mult mai rece,sufletul meu este pierdut..M-am intrebat daca esti bine..Uneori doar ploaia ma mai face sa ma trezesc la realitate si spunandu-mi ca in sufletul meu se da o furtuna mai mare decat afara.De ce nu ma pot intoarce in timp ca sa mai simt cateva clipe de fericire alaturi de tine,doar ca...unele povesti trebuie sa se termine,si nu pentru ca vrem noi asta,ci pentru ca asa a sosit timpul..chiar daca sufletul se incapataneaza sa ramana in trecut,noi trebuie sa mergem mai departe.Si aminteste-ti ca "frunza nu cade pentru ca vrea ea,ci pentru a sosit momentul".
                                     

As vrea sa fiu un fluture

As vrea sa fiu un fluture..
As vrea sa port un dialog cu un alt fluture,sa vad iubirea prin ochii lor.
As vrea sa ma pot bucura de Soare asa cum se bucura un fluture,sa pot zambi Soarelui.
As vrea sa mangai petalele florilor cu aripile mele care-si iau zborul.
As vrea sa zbor cu ei la umbra teiului,as vrea sa ma vad prin ochii lor...
As vrea sa visez,as vrea sa simt ce simte un fluture!

De ce suferim?

Pentru ca suntem sensibili,pentru ca o vorba aruncata ne va face sa ne indoim de noi,de visele,sperantele,asteptarile noastre...
Suferim pentru ca nu putem face fata unei lumi,intr-o lume in care multi nu se regasesc,si ajung sa se simta tristi,confuzi si fara speranta.
Suferim pentru ca punem suflet in tot ceea ce facem,ne punem sperantele intr-o persoana sau lucru,iar atunci cand nu realizam nimic,lumea noastra se prabuseste...
Suferim pentru ca nimeni nu ne mai poate intelege,nimeni nu mai vede lacrimile noastre ce stau sa cada si tristetea din ochii nostri...
Suferim pentru ca ne despartim prea devreme de persoanele dragi noua,iar in acea clipa simti cum ceva s-a rupt din tine,o parte din sufletul tau e distrusa si ai da orice numai ca persoana draga sa-ti mai vorbeasca,macar pentru un minut.
Suferim pentru ca iubim din tot sufletul si ceea ce oferim nu se mai intoarce la noi...
Suferim pentru ca ne pasa si suntem noi!

Ce ar fi lumea...

Ce ar fi lumea fara zambetele sincere ale copiilor?
Ce ar fi lumea fara iubire,compasiune,altruism?
Ce ar fi lumea fara o vorba buna si o incurajare?
Ce ar fi lumea fara oamenii buni care daruiesc fara a astepta nimic in schimb?
Ce ar fi lumea fara animale,fara bucuria catelusului asteptandu-te dupa o zi grea si iti transmite si tie acea mica bucurie?
Ce ar fi lumea fara pasari?Fara melodia care-ti alina sufletul in fiecare primavara a unei privighetori si stolul obosit de randunele?
Ce ar fi lumea fara mirosul dulce al trandafirului?
Ce ar fi lumea fara speranta invierii?
Ce ar fi lumea fara iubire?
Ce ar fi lumea fara Dumnezeu?
                                          Dumnezeu este iubire!!

Draga copilarie...

Azi am ceva sa-ti spun...
Imi pare atat de rau ca mi-am dorit sa ajung om mare,imi pare rau ca nu m-am bucurat de toate momentele din plin.
Nu exista fericire mai mare ca atunci cand esti copil si te bucuri din orice:pentru iubirea si afectiunea parintilor,pentru darurile Mosului,pentru joaca de-afara cu prietenii pana seara,pentru mancarea bunicii,pentru o ploaie in mijlocul verii si culorile curcubeului,pentru primii fulgi de nea,pentru racoarea diminetii,pentru cantecul pasarilor,pentru seara in care noaptea parea ca vorbeste,pentru toate sufletele ce m-au invatat sa pretuiesc viata cu tot ce inseamna ea.Copilarie,iarta-ma ca mi-am dorit sa ajung om mare.

De ce m-am schimbat?

M-am schimbat pentru ca am renuntat sa mai fiu eu.Am renuntat la mine.
Mi-am schimbat visele,sau poate nici nu le mai am.Toate visele mele au zburat spre nicaieri.Incerc sa-mi revin,sa pun capat durerii ce-o simt zi de zi.Ma intreb oare cand am incetat sa ma bucur de viata si de tot ce inseamna ea,de toate clipele de fericire pierdute-n amintiri.Cat as vrea sa ma intorc undeva in trecut,sa ma vad pe mine,un copil nebun si fericit.Simt schimbarea,simt tristetea din mine,simt cum sufletul meu plange,simt tristetea din lume,simt raceala din inimile oamenilor.Raceala cu care ma identific uneori...
Dar eu sunt aici,incercand sa ma bucur de prezent,sau poate am ramas ancorata in trecut,poate am plecat sa ma caut prin amintiri,vise si iluzii.

Cu ce ramai?

Cu ce ramai omule din lumea asta?
Ce iei cu tine?
Numai umblati dupa lucruri materiale fiindca se pierd,nimic nu ramane!
Ce vrei sa lasi in urma:case,masini,bani sau sentimentele care le-ai purtat,oamenii pe care i-ai facut fericiti,fericirea de pe chipul lor cand le-ai dat o mana de ajutor,nu iti este de ajuns?

Schimba-te si fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume.Traieste cu gandul ca daca oamenii te vad facand fapte bune,poate intr-o zi te vor urma.