Vremurile vor trece...

''Vremurile vor trece...va ninge in parul nostru cu ani...si tu vei fi departe...incatusat pe veci in adancul pieptului meu.''
Se spune ca ceea ce este menit sa se intample,se va intampla negresit,dar daca nu este menit,daca este doar o iluzie,doar o adiere de vant in bezna noptii...
Toate ce s.au petrecut raman aici,in mine,inchise in suflet pe vecie,numai eu stiu cararile pe unde sufletul meu a umblat si a cazut ridicandu.se atat de greu de jos de atatea ori,de atatea ori a incercat sa straluceasca,dar de cate ori a facut.o,o lacrima l.a stins,putin cate putin,incetul cu incetul,s.a stins pe vecie...
Doar noaptea...doar ea a mai ramas cu mine,doar ea mai imi arata cum poti straluci singur,lumina  din intuneric,doar umbrele imi mai soptesc uneori ca timpul a trecut...
Ma simt adesea intr.o inchisoare,sunt inconjurata de oameni dar totusi sunt singura,viata pare ca.mi zambeste dar vantul imi usuca lacrimile..Doar prin scris sufletul reuseste sa se descarce,franturi din mine au ramas pierdute pe drum,pe un drum in care ma plimbam cu cerul in buzunar asteptand ca Soarele sa lumineze iar ochii tai...
Dar noaptea va trece..iar apoi o noua zi va veni,cand toate se vor termina,vom vedea din nou lumina,o vom lua din nou pe cararile fericirii,vom ramane acolo..unde soarele va rasari din nou si nu va mai apune niciodata,vom ramane acolo unde lumina ne va incalzi sufletele...
Chiar daca vremurile de azi sunt grele si multi nu.si doresc sa le prinda,dar nu pot decide nimic,tot ce putem noi decide este cum ne petrecem timpul care ne.a mai ramas,exista si alte forte care lucreaza pe lumea aceasta in afara de cea a raului...
Din cenusa se vor aprinde flacari,iar o raza de lumina se va naste din intuneric,iar calatoria nu se termina aici,moartea este doar un alt drum,unul pe care trebuie sa mergem cu totii,valul gri de ploaie al acestei lumi se risipeste si totul se transforma in straluciri de argint...si abia atunci vei vedea,suflete,maluri albe ca de fildes...iar dincolo de ele,un taram inverzit mangaiat de razele blande ale soarelui...

Din iubire..

O,cate lucruri minunate se nasc din iubire,cate speranțe si iluzii trăiesc  într-un sentiment atât de pur,atât de viu,atât de frumos..
Din iubire venim si alergăm  o viață dupa ea,pentru fericirea aceea izvorata din suflet care doar un suflet ca al tău ți-o poate dărui..
Dragostea nu trebuie sa fie perfectă,dragostea trebuie sa fie adevărată,mulți zic ca nu mai exista iubire in zilele noastre si cu greu oamenii mai au incredere in alți oameni,adevărul este că nu suntem toti la fel,unii iubesc din tot sufletul chiar si atunci cand nu mai au nimic de dăruit decât iubire.
Mai sunt si suflete care nu pot si iubi sau nu stiu cum si rămâne de datoria noastră să le învățăm,pentru ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare si cred cu tărie  a nimic nu e întâmplător..noi niciodată nu întâlnim unii oameni întâmplător,a fost scris ca ei sa faca parte din viata noastra,sa ne cunoască,sa ii iubim si sa ne iubească la rândul lor,sa suferim si apoi sa renaștem fin propria cenușă,sa împărțim totul cu ei ca si cand ei ar fi o parte din noi,ar fi jumătatea noastră.
De ce am impresia  a atunci când vorbesc cu cineva  sa mi se pară ca il stiu de undeva,ca am mai vorbit cândva,ca pot avea incredere si ma pot deschide cu ușurință în fața lui fara a-mi fi frică..
Poate sunt doar ideile mele dar sunt sigura ca intuiția sau vocea interioară este de fapt vocea lui Dumnezeu  are ne ghidează,si de aceea atunci când nu suntem siguri de ceva sa ne ascultăm pe noi,în sinea noastră,si sa auzim cum Dumnezeu vorbeste si crede-mă,niciodată nu te înșeală..
Acum ca vin sărbătorile de iarnă,fie ca iubirea si pacea sa ne calauzeasca si iubirea sa ne găsească în cele mai nefericite perioade ale vieții noastre,ca oricum ar fi,si cea mai lungă noapte tot la zi ajunge!Asa ca,iubiti din tot sufletul si nu va mai indoiti de voi,nu trebuie nimic sa fie perfect,ci totul trebuie sa fie real!!