Se spune ca ceea ce este menit sa se intample,se va intampla negresit,dar daca nu este menit,daca este doar o iluzie,doar o adiere de vant in bezna noptii...
Toate ce s.au petrecut raman aici,in mine,inchise in suflet pe vecie,numai eu stiu cararile pe unde sufletul meu a umblat si a cazut ridicandu.se atat de greu de jos de atatea ori,de atatea ori a incercat sa straluceasca,dar de cate ori a facut.o,o lacrima l.a stins,putin cate putin,incetul cu incetul,s.a stins pe vecie...
Doar noaptea...doar ea a mai ramas cu mine,doar ea mai imi arata cum poti straluci singur,lumina din intuneric,doar umbrele imi mai soptesc uneori ca timpul a trecut...
Ma simt adesea intr.o inchisoare,sunt inconjurata de oameni dar totusi sunt singura,viata pare ca.mi zambeste dar vantul imi usuca lacrimile..Doar prin scris sufletul reuseste sa se descarce,franturi din mine au ramas pierdute pe drum,pe un drum in care ma plimbam cu cerul in buzunar asteptand ca Soarele sa lumineze iar ochii tai...
Dar noaptea va trece..iar apoi o noua zi va veni,cand toate se vor termina,vom vedea din nou lumina,o vom lua din nou pe cararile fericirii,vom ramane acolo..unde soarele va rasari din nou si nu va mai apune niciodata,vom ramane acolo unde lumina ne va incalzi sufletele...
Chiar daca vremurile de azi sunt grele si multi nu.si doresc sa le prinda,dar nu pot decide nimic,tot ce putem noi decide este cum ne petrecem timpul care ne.a mai ramas,exista si alte forte care lucreaza pe lumea aceasta in afara de cea a raului...
Din cenusa se vor aprinde flacari,iar o raza de lumina se va naste din intuneric,iar calatoria nu se termina aici,moartea este doar un alt drum,unul pe care trebuie sa mergem cu totii,valul gri de ploaie al acestei lumi se risipeste si totul se transforma in straluciri de argint...si abia atunci vei vedea,suflete,maluri albe ca de fildes...iar dincolo de ele,un taram inverzit mangaiat de razele blande ale soarelui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu