''In vise si haos ~traiesc~''

Mi-am asezat gandurile pe o hartie,am vrut sa dau glas cuvintelor mele,am vrut ca cineva sa-mi descopere sufletul si chiar sa se regaseasca prin gandurile mele...
Cateodata imi vine sa tac,dar nu din cauza ca nu as avea nimic de spus,ci pentru ca am obosit sa ma lupt cu morile de vant,am obosit sa cred ca oamenii par sa iubeasca la fel si simt ca si mine.Intodeauna am fost mai tacuta,si chiar mi s-a atras atras atentia,doar ca,eu nu taceam,ci vorbeam cu mine,imi auzeam gandurile,ma ghidam dupa iluzii,eram pur si simplu in armonie cu gandurile mele,cu ceea ce simt.
Adesea reusesc mult mai bine sa ma exprim prin scris,stiu doar ca gandurile mele sunt asezate aici,prin foi,prin timp...
Am vrut sa vad uneori daca oamenii pot citi in spatele zambetului meu un chip trist,ochi in lacrimi,dar nu a fost asa,oamenii sunt pacaliti de aparente cu usurinta,poate sufletul lor mai simt ceva,poate simt energia si trairea altei persoane,dar multi nu pot face asta sau nu vor,sau chiar nu sunt capabili sa inteleaga dincolo de cuvinte,eu ma incadrez in categoria celor care simt si le pasa,uneori mi-as fi dorit sa nu mai simt nimic,am simtit cand un suflet e distrus,atunci cand nu-i face placere ceva,atunci cand e plictisit,am stiut de la bun inceput ca ma voi intelege doar cu cei care simt...
Am vrut sa-mi gasesc un scop in viata,in trecut era sa gasesc iubirea adevarata,pentru ca am stiut ca am multa iubire de oferit,dar iubirea nu s-a mai intors,in viata nu primim intotdeauna ce vrem,suntem jucaria sortii.Suntem niste calatori prin spatiu si timp,sperante si iluzii...
Mereu am crezut ca exista ceva frumos si statornic in aceasta lume,pentru care merita sa lupti,mai ales pentru ca este cel mai frumos si pur sentiment ~iubirea~,care nu poate fi explicata in cuvinte,cea mai arzatoare dorinta,dar sentimentele sunt trecatoare,iluzii si vise,vise din care te vei trezi si iti vei fi dorit inca sa dormi,pentru ca visele sa nu se  mai termine,niciodata....dar s-au terminat,iar atunci se instaleaza realitatea,atunci chiar iti doresti sa mori,sa adormi si sa nu te mai trezesti vreodata,atunci simti tristetea si plansul unui suflet cu luminile stinse,cuprins de dor...
Dragostea adevarata nu exista,dar a existat candva,acum 2000 de ani,a fost incercata prin toate,iar in final dragostea a murit pentru ca mai apoi sa invie iar,plina de Slava.
Azi...incerc sa caut dragostea in oameni,incerc sa caut sentimente care poate sunt ingropate sau poate au fost date uitarii,sau chiar nu mai exista,ma straduiesc sa inteleg dincolo de cuvinte,pentru ca,doar sufletul intelege sufletul...