Azi m-am trezit în trecut,am simțit putina fericire acolo,acolo unde sufletul meu nu plânge,unde sufletul meu zbura,acolo unde simțeam intr-adevar ca trăiesc,ca însemn ceva pentru cineva,acolo unde inima mea este întreaga.
De ce fericirea fuge de mine?Chiar este dat sa nu mai simt nimic,este dat sa stau in intuneric,poate ca m-am îmbolnăvit,dar daca sufletul meu este bolnav,cine sa il mai vindece?
Cine sa imi mai atingă sufletul?Cine să-l mai scutească de atâta tristețe,simt cum am acumulat toată tristețea acestei lumi,simt cum pe umerii mei atârnă ceva atât de greu...
Oare de ce nu ma pot elibera de trecut?Oare ma voi vindeca vreodată?Poate într-o altă viața voi fi fericita,poate într-o altă viața ne vom revedea,si imi vei spune că mă iubești asa cum o făceai în altă dată.
Ce bine este sa nu simti nimic,nu stiu cum unii reușesc să nu simtă,chiar dacă lumea din jurul lor se prăbușește ei tot nu simt nimic..Cat mi-aș dori să fiu si eu asa..sa fiu de piatră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu