O lacrima...

Am sperat ca n-o sa mai plang,am sperat ca maine va fi mai bine,am sperat sa-mi aud sufletul cum rade,dar nu rade,e trist si sta sa-i cada o lacrima,el umbla descult alergand dupa proprii lui fluturi si aduna in talpa toti spinii acestei zile...
Stiu ca sufletul meu vrea sa se stinga,sa se linisteasca intr-un somn adanc si fara vise,dar e intotdeauna treaz,ca o lumanare,arde pana ce se va stinge intr-o zi.
Uneori mi-as fi dorit sa plec departe,intr-un alt timp sau alt Univers,intr-o alta lume,o lume in care nu exista suferinta si intristare,intr-o lume unde iubirea si  pacea domneste,intr-o lume in care sa fim cu Dumnezeu,intr-o lume de basm,unde totul este posibil,unde sufletul se va inalta pe cele mai inalte coarde ale fericirii.
Au fost zile in care doar lacrimile au vorbit pentru mine,pentru dezamagirea acestei lumi,o lume fara sens,o lume in care nu se mai simte iubire,parca omul s-a incapatanat sa nu mai simta,parca unii si-au propus sa ramana reci si inghetati.
Nu am stiut ca daca voi veni in aceasta lume si voi avea vise,sperante si iluzii,acestea se vor narui odata cu timpul,dar ele sunt inca acolo,acoperite de praf,incuiate intr-o camera a carei cheie este pierduta,poate este pierduta prin spatiu si timp.
Exista si lacrimi de fericire,care cad foarte rar,in momente unice si pierdute pe undeva,undeva prin iluziile timpului.
M-am intrebat adesea de ce ma agat de trecut si traiesc in el,si nu am gasit decat un raspuns ~pentru ca acolo eram fericita si traiam,traiam prin vise,prin ochii mei de copil,aveam atunci un suflet intreg,astazi sufletul meu a ajuns sa fie furat si rece.Uneori ma intreb daca mai este inca acolo,si daca este acolo,de ce sufera atat de mult,de ce nu vrea sa mai zambeasca,macar pentru un minut...O sa-l intreb intr-o zi,o sa-l intreb daca mai are lacrimi,o sa-l intreb cum poate rezista si daca intr-o zi se va elibera odata pentru totdeauna de aceasta inchisoare,poate va gasi intr-o zi drumul inapoi,drumul care duce pe cararile fericirii,drumul prin care sufletul meu va zambi iar,si vor exista doar lacrimi de bucurie...
Uneori filmele si cartile ne arata ne arata cum ar trebui sa fie lumea,si m-am intrebat daca va mai exista oare o alta viata,si daca vom avea alta viata,sper sa fie una plina de zambete.
Am incercat mereu sa pun fericirea intr-o persoana,si de aceea sufletul meu a varsat lacrimi amare,nu mi-am imaginat niciodata ca fericirea poate exista chiar in noi,dar noi trebuie s-o gasim,chiar daca este ascunsa undeva prin intuneric,ea mai lumineaza cateodata,dar noi nu trebuie decat s-o prindem si sa nu-i mai dam drumul niciodata,chiar daca mai varsa cate-o lacrima.