Pleacă

Doar pleacă...nu mai ma găsesti aici,ti.am ramas in trecut,acolo ma vei găsi,acum privești un suflet făcut franjuri fara nici macar o fărâmă de bucurie,nu a mai rămas nimic uman in mine,doar o un gol imens..Se da un război in interiorul meu,dar tu nu înțelegi,iar eu nu pot sa explic,ma simt o străină corpului meu,mi-e teama ca am sa înnebunesc,ca nu voi mai gasi lumina,mi-e dor de Dumnezeu,n-am mai vorbit cu el de mult si simt ca l-am abandonat,dar nici El nu ma mai  aude,as vrea sa plec departe de toate si de toți,sa nu mai fiu nevoita sa ma prefac ca zâmbesc dar înăuntrul meu sunt sfîșiată..Unele lucruri nu mai pot fi schimbate,raman acolo in trecut,nu mai am putere sa iert,nu mai am putere sa merg mai departe,e o durere ce se naște dintr.o suferință atat de mare,au fost zile cand oricum mi-ar fi stat corpul,sufletul era in genunchi..Nu mai vreau sa iubesc,pentru ca de fiecare dată cand o fac, suferința imi învăluie fiecare părticică din ființa mea,nu mai imi ramane nimic..nu mai am nici glas,nu mai pot nici sa strig,sa urlu..nimeni nu ma va înțelege vreodată,nimeni nu va sti..Oamenii care par fara inimă sunt chiar  cei care au pus suflet si au suferit de nu mai stiu nici ei daca mai bat ceva in pieptul lor..din cauza asta,acești oameni trag alte suflete dupa ei,in ruine,in intuneric,de azi nu mai am nicio speranță,nu mai lupt.